Gheorghe Paxino
O încercare de intrare în temă
Să luăm mai întâi câteva stări de fapt reprezentative, încercând, totodată, să depăşim unilateralitatea, adică nelăsându-ne fascinaţi de ceea ce ne întâmpină doar dintr-o direcţie: În octombrie 2008 a apărut, în revista Info3 din Stuttgart[2], propunerea ca Societatea Antroposofică, încheindu-şi misiunea la 100 de ani de la întemeiere, să se autodizolve în anul 2012. Există şi persoane care pun la îndoială Societatea Antroposofică Generală ca asociaţie în continuitatea juridică a evenimentului Întrunirii de la Crăciunul din 1923.
La rândul său, Goetheanum-ul din Dornach se confruntă cu reale, declarate dificultăţi financiare, deşi anul trecut existau, în 53 de ţări de pe toate continentele, 46.559 de membri (170 în România).
Iar, pe de altă parte, numai în Germania, numărul Şcolilor Waldorf a ajuns la 215, cu peste 80.000 de elevi, iar pedagogia Waldorf este recunoscută ca partener de UNESCO. Acţiunea Eliant pentru recunoaşterea iniţiativelor antroposofice a fost semnat deja de mai mult de 1.000.000 de europeni, numai din România au fost peste 5.000 de semnături. Societatea civilă care, în diferite contexte, are
de-a face cu contribuţii ale antroposofiei la cultura actuală, va putea, deci, să participe, din anul 2012, la configurarea agendei Parlamentului European. În ultimii 7 ani, mai multe instituţii de pregătire a cadrelor didactice Waldorf au fost acreditate la nivel universitar, fiindu-le acordate, între timp, aproape 20 de titluri de profesor universitar (unul chiar şi în arta vorbirii!).
Cele de mai sus pot fi acum privite într-un cadru mai amplu:
De mai mult timp, se spune: în secolul trecut, omenirea a trecut (de regulă, în mod inconştient) Pragul spre lumile spirituale. În acest sens, să luăm doar două aspecte: atitudinile omului la întâlnirea cu aşa-numitele forţe ale Binelui şi Răului şi răspunsul (de la individ, până la contexte sociale tot mai ample) la provocările ce iau naştere datorită procesului mondializării.
Se poate remarca imediat interacţiunea celor două aspecte, aceasta putând să fie luată ca reper pe baza căruia am putea trata tematica noastră. Să privim, deci, şi aici în ambele direcţii. În secolul trecut, fiinţa omului a fost confruntată cu forţe distructive, ca cele ale naţional-socialismului şi stalinismului, care produceau groază şi rătăcire. În epoca actuală, ea trebuie să facă faţă mai ales acţiunii forţelor mamónice purtate de un capitalism ce, pe anumite planuri, lezează tot mai mult demnitatea umană (să luăm numai procesele de la bursă şi fenomenul multi-milio/miliardarilor în opoziţie cu cel al şomajului şi foametei), producând un fel de neantizare lăuntrică cu urmări dramatice.
Din secolul trecut până în prezent, găsim reînnoiri (datorate antroposofiei şi nu numai) fără precedent în domeniul artistic, medical, pedagogic, bancar, religios, agricol, se dezvoltă o mişcare civică, ecologică etc. Fiinţei omului i s-au oferit posibilităţi nemaiîntâlnite de cunoaştere, de implicare în viaţa intimă a naturii şi a lumii spirituale.
Secvenţe istorice ale căutării unei configuraţii sociale adecvate misiunii antroposofiei
În cadrul secţiunii germane a Societăţii Teosofice (cu 2500 de membri) se formează, în 16.12.1911, o Confederaţie pentru munca antroposofică, din care ia naştere, un an mai târziu (în 28.12.1912), Societatea Antroposofică. Acesteia i se asociază mai mult de jumătate din foştii membri teosofi şi alte persoane. Astfel îşi începe acţiunea o Societate[3] alcătuită din ramuri active în tot mai multe ţări, societate aflată în faza de căutare a unor forme adecvate de promovare a ştiinţei spirituale, prin care să fie luate în seamă necesităţile diferite ale membrilor aparţinând unor generaţii diferite. Proces dificil, cu succese şi eşecuri, de o asemenea natură că, în septembrie 1915, Rudolf Steiner afirma[4]: „.. să presupunem ca o ipoteză... că s-ar pune problema dizolvării Societăţii... Dacă Societatea Antroposofică ar fi o asociaţie ca oricare alta, bineînţeles că ar putea fi dizolvată şi în locul ei pusă o alta, în cadrul căreia lipsurile respective să fie eliminate... Asemenea asociaţii, întemeiate pe baza unui program cu atâtea puncte programatice în statut, pot fi oricând dizolvate. Dar, stimaţi prieteni, dacă noi am dizolva Societatea Antroposofică, ea nu ar fi, de fapt, dizolvată... Deoarece, în calitate de Societate Antroposofică, ce este o Societate pentru o Mişcare de ştiinţă spirituală, ea se deosebeşte de alte societăţi tocmai prin aceea că noi nu avem ca suport puncte programatice, adică ceva ireal, doar ceva mental, ci noi întemeiem pe ceva real, noi stăm pe un fundament adevărat.”
Evoluţia situaţiei acestei Societăţi aflate în lupta de găsire a unei configuraţii potrivite, situaţia din Europa de după Primul război mondial şi incendiul primului Goetheanum au condus la convocarea Adunării Generale de la Crăciunul din 1923, în cadrul căreia a fost întemeiată Societatea Antroposofică Generală. Rudolf Steiner, ce până atunci efectuase în principal munca spirituală şi nu îşi asumase decât rolul de consilier, devine membru al acestei noi organizaţii. În cadrul ei, se avea în vedere unirea fostei Societăţi Antroposofice – ce avusese în principal un rol administrativ – cu Mişcarea Antroposofică, purtătoare a curentului esoteric-antroposofic, care urma să se dezvolte plenar în cadrul unei Şcoli Superioare de Ştiinţă a Spiritului. La acest eveniment au participat reprezentanţi din 15 ţări. În acest fel, lua naştere o confederaţie de societăţi naţionale (cu consilii directoare şi sedii centrale proprii) care urmau să creeze un cadru adecvat pentru promovarea unor activităţi în care „Antroposofia ne va apărea tot mai mult ca ceva fiinţial viu. Şi atunci vom ajunge să remarcăm cum antroposofia bate la poarta inimii noastre şi spune: dă-mi voie să intru, căci eu sunt tu însuţi; eu sunt adevărata ta fiinţă de om.”[5]
Ar fi de remarcat câteva dintre „principiile” prevăzute în statutul iniţial: nu este vorba de o societate secretă, politica de orice fel nu ţine de misiunea ei, sectarismul şi dogmatismul sub orice formă trebuie excluse. Până în ziua de azi, practica a arătat cât de dificilă este însă respectarea riguroasă, şi pe plan spiritual, a acestor principii, chiar şi pentru oameni cu strădanii înalte, cu cele mai bune intenţii. Mai ales după îmbolnăvirea neaşteptată şi apoi moartea lui Rudolf Steiner. Nu au putut fi evitate tensiuni, polarizări, anul 1935 reprezentând un punct de culminaţie. Pe de o parte, antroposofia era tot mai prezentă în cadrul civilizaţiei umane prin instituţiile sale (în pedagogie, medicină şi agricultură, în domeniile artistic şi religios); pe de altă parte, existau conflicte cu consecinţe dureroase. Al doilea război mondial a însoţit şi el aceste procese de Încercare a Sufletelor – ca un reper temporal pentru ajungerea la o stare de reală împlinire a eforturilor de integrare şi armonizare a tuturor curentelor se ia anul 1963.
Valenţe ale conceptului: „contemporan”
În mod normal, ne simţim contemporani, având conştienţa unui curent de cauzalitate istoric-temporală, care înglobează evenimentele de acum prin raportarea la alte evenimente anterioare. Dar un alt gen de contemporaneitate poate consta în aceea că ne situăm pe un curent a ceea ce vine nu dinspre trecut, ci dinspre viitor! Atunci atingem alte dimensiuni ale acestei noţiuni, obţinem moduri diferenţiate de a determina mobilul faptelor noastre. Va apărea, în mod firesc, întrebarea: cum poate să existe ceva „înainte de prezent”? Într-adevăr, fizica ne vorbeşte despre ireversibilitatea fenomenelor, lucru corect dintr-un punct de vedere fizic, spaţio-temporal. Dar sfera Realităţii, a Adevărului este mai cuprinzătoare. Schema de mai jos ne poate ajuta să părundem logica unei asemenea problematici:
Iar, cu ajutorul ei, putem merge chiar şi mai departe. După ce a luat decizia de a se uni în mod nemijlocit, în calitate de membru, cu această Societate – configurare socială fără precedent –, în dimineaţa lui 25 decembrie 1923, Rudolf Steiner spunea[6] că: „...după un deceniu de furtuni ale războiului... luând în considerare taina ce se desfăşoară spiritual-sufleteşte între ritmul inimii şi ritmul Universului”[7], a ajuns momentul să fie depusă în inimi acea Piatră Fundamentală, imaginativ dodecaedrică, ce: „...îşi ia substanţa din iubirea cosmică a oamenilor...” Bineînţeles că au importanţă formalităţile şi respectarea legislaţiei; dar, în contextul de faţă, cred că esenţial este un alt aspect: la Adunarea Generală de Crăciun din 1923, avem de-a face cu un act sacru, un profund Misteriu, în continuitate organică creştin-rosicruciană. Este ceva ce nu face, în principal, obiectul dosarelor, ci care a fost înscris în inimi: acolo se uită Îngerii, nu în statute. Din acest punct de vedere, Societatea Antroposofică este ceva nemuritor.
Unele consecinţe practice
Tema noastră poate fi abordată la nivelul unui podium de discuţii purtate amiabil, la care se efectueză doar „un schimb de păreri”, la care unele persoane ar vorbi despre „dezamăgirile” provocate de una sau alta, altele ar vorbi cu mândrie despre realizări spectaculoase, un altul ar vorbi cu modestie şi căldură despre eforturile făcute împreună cu prieteni de drum, cu reuşitele şi nereuşitele lor. Foarte bine.
Dar am putea lua şi un alt mod de a vedea lucrurile: judecata cu care judecăm lucrurile să fie măsura în care ne implicăm real-individual în relaţia noastră nemijlocită faţă de Fiinţa Antroposofia. Căci, după cum spuneam, Îngerii nu se uită la ce este scris pe hârtie, sau la ce stă pe limba omului, ci la ce este în inima lui atunci când vorbeşte. Ei vieţuiesc modul în care configurăm deciziile, privesc sferele fiinţei noastre din care stabilim priorităţile, atunci când luăm decizii privind eforturile noastre sufleteşti, fizice sau financiare.
De fapt, tema noastră poate fi abordată nu numai reflectiv sau prospectiv, ci şi implicativ.
[1] În principal, este vorba de 150 de ani de la naşterea lui Rudolf Steiner, dar ar mai putea fi menţionată şi o serie de alte ritmuri importante: 3x33 de ani de la întemeierea – în premieră – a Societăţii Antroposofice, 3x7 ani de la reîntemeierea Societăţii Antroposofice din România.
[2] Revista este pusă la dispoziţie unui public antroposofic de spectru larg.
[3] Sediul ei central a fost mutat, în timp, de la Köln la Berlin, la Stuttgart (Germania) şi, în final, la Dornach (Elveţia).
[4] Conferinţa din 10.09.1915 (GA 253).
[5] Cuvinte rostite la festivitatea de întemeiere a Societăţii Antroposofice din Olanda (18.11.1923, GA 259).
[6] În Constituirea Societăţii Antroposofice Generale şi a Şcolii Superioare Libere de Ştiinţă a Spiritului (GA 260 - în lb. germană).
[7] „De sunt în ale spiritului profunzimi,
Atunci în ale sufletului propriu temelii
Se umple a egoităţii iluzie deşartă
Cu a Cuvântului cosmic forţă de foc
Din ale inimii lumi de iubire.”
(v. R. Steiner, Calendar al Sufletului – săptămâna a 40-a – Editura Arhetip, 2007).
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu